Cantonament Muntele Rosu

Cantonament Muntele Rosu – 15-21 aprilie 2006 de Iorgulescu Stefan

15.04.2006

Ultima aplicatie cu elev al scolii de ghizi incepe azi.
Ora 5:30 si sunt deja in gara desi desi trenul pleaca de abia intr-o ora. Sunt tare nerabdator si sunt surprins sa observ ca nu sunt primul. Mi-a luat-o inainte unul din membrii vechi ai clubului Caprioru’. Apoi au inceput sa soseasca si alti colegi si in jumatate de ora ne adunaseram cu totii.
Ne-am urcat in tren adormiti, dar daca te uitai atent in ochii colegilor puteai observa bucuria si nerabdarea cu care au asteptat sa fie impreuna.
Am coborat in Ploiesti si acolo am luat doua microbuze care ne-au dus pana la locul unde incepe drumul forestier spre Cabana Muntele Rosu undeva pe DN 1A.
Am inceput sa urcam voiniceste spre cabana iar norii care doar aratau amenintatori si-au aratat puterea printr-o ploaie care a reusit sa ii ude pe cativa dintre colegii nostrii mai neprevazatori (din pacate si eu imi pusesem geaca de ploaie in rucsac).
Am ajuns la cabana pe la ora 10, am intrat si sala de mese cu totii si am asteptat venirea chelor de la camere, dupa o scurta negociere am ajuns in camera cu colegii mei de echipa: Marian, Jeni, Dee-dee (Muschiuloasa sau Alexandra) si Vali care a insistat sa stea cu noi simtind parca veselia ce avea sa fie in aceasta micuta incapere.
Am uitat sa va spun ca inca din Bucuresti ne impartisem in echipe de catre patru, pentru a putea face impreuna diferite activitati (despteptare, de serviciu la bucatarie, conducerea grupului, etc.) si de a lua diploma de cea mai buna echipa.
Pana in jurul pranzului am stat in camere si ne-am aranjat cat mai bine pentru cele 7 zile de trai impreuna.
La un moment dat a aparut si Postasul cu masina care ducea cele mai de pret lucruri mancarea si muzica.
Fiindca plouase toata ziua am vorbit cu Toni presedintele nostru si l-am convins sa amanam iesirea pentru a doua zi. Drept urmare ne-am adunat aproape toti in parcarea din fata cabanei unde am incins un fotbal. Am putut observa aptitudinile unora dintre fete care au reusit sa ii eclipseze pe cativa baieti.
Seara obositi si nerabdatori am servit pentru prima data impreuna masa. Toni a fost cel care ne-a pregatit mancarea tot cantonamentul. Putin ingrijorat din cauza ca nu stiam cum gateste am asteptat cu nerabdare aceasta cina. Cina a fost excelenta si toate temerile mele s-au risipit. Intr-adevar Toni este un bucatar excelent.
O data cu venirea searii ne-am pus pe dansat pana pe la vreo 11 cand am depus armele.

16.04.2006

Azi ne-am trezit la 6:30 (ora cu care ne vom obisnui) si dupa o scurta inviorare, mancam si plecam pe traseu.
Grupul este condus astazi de Bubulina si Striperu. Urmam traseul spre Valea Berii pe punct rosu. Mergem in acceasi directie cu Paraul Rosu pe care il traversam voiniceste de cateva ori. Dupa vreo trei sferturi de ora am ajuns Valea Berii unde am facut niste poze si am hotarat sa nu ne intoarcem pe acelasi drum ci sa continuam pe drumul marcat cu cruce albastra pana la intersectia cu banda galbena, iar apoi inapoi la cabana Muntele Rosu. Drumul s-a desfasurat fara prea multe peripetii doar cu un atac simulat de urs (la care s-au prins toti).
La cabana ne astepta o mancare calda si buna.
Dupa masa am jucat un fotbal, am dormit si pe seara am pornit iar la dans pana la o ora rezonabila, avand in vedere ca toate lumea era obosita.

17.04.2006

Astazi a fost una dintre cele mai tari zile.
La conducere a fost echipa lui Padre care ne-a condus pe triunghi rosu, apoi pe cruce rosie pana la Varful Gropsoarele 1883 m. Desi vremea a fost potrivnica: un vant care a batut tot timpul si o ploaie mocaneasca am ajuns inapoi teferi si nevatamati. Cu totii multumind pelerinelor de ploaie si hainelor groase (pantalonii lungi in special) pe care le luasem din precautie cu noi.
Ne-am intors in jurul pranzului si ca de obicei dupa masa am continuat cu un mic dans dupa masa, apoi cu un fotbal la care a participat toata lumea inclusiv Toni care ne-a dat toturor indicatii pretioase de pe margine.
Seara s-a terminat cu dansul obisnuit de care, desi ai tentat sa crezi asta, nu ne-am plictisit deloc. La ce fete aveam pe ring.

18.04.2006

Acum va voi povesti de una din cele mai asteptate zile. Ziua cocotului sau ziua de alpinism.
Dupa arhicunoscuta si prea banala masa de dimineata am observat ca cerul tine cu noi. Dupa 3 zile am reusit sa il vedem nincarcat de prea multi nori. Si am plecat spre piatra care va decide unde se vor duce laurii pentru cel mai bun catarator.
Toni a ales un traseu care avea o singura parte dificila, cea care a facut diferenta.
Inainte de a ne urca Vali ne-a aratat cu sa te cateri intr-un copac vreo 10 metri si sa-l cureti de cracile care incomodau la catarare.
Apoi pe rand a urcat fiecare dintre noi. Toata lumea s-a descurcat frumos, dar cel mai bine au prestat urmatorii: Madalina, Ileana, Romeo si Tudor (nepotul lui Stefan, fratele basarabian).
Seara a urmat cursul normal insa cu o participare mai lejera la dans. Toata lumea a fost obosita dupa acesta zi.

19.04.2006

Aceasta zi a fost cea mai extrema. Am facut orientare pe ploaie torentiala si ceata.
De dimineata am prezentat trusa medicala si Toni a pus fiecarei echipe intrebari despre primul ajutor.
Apoi a plecat si a pus doua posturi. Apoi au plecat pe rand echipele. Toate echipele s-au intors la aproximativ o ora, insa nu toate au reusit sa gaseasca ambele posturi. Totusi toti au facut o treaba excelenta avand in vedere conditiile meteo neprielnice.
Seara a fost a lui Toni. Am facut impreuna cele mai nebune si haioase joculete. A fost o seara superba in care toata lumea s-a distrat de minune.

20.04.2006

Penultima zi a fost foarte linistita. Am facut catarare cu blocatoarele si rapel. Iar Toni ne-a aratat nodul prusic si cum se catarau colegii nostri mai vechi, pe vremea cand nu erau inca blocatoare.
Seara a fost ultima pe care am petrecut-o impreuna. Iar dupa ce meciul Steaua – Middlesbrough s-a terminat a urmat ceremonia de inmanare a diplomelor.
Dupa ceremonie am dansat pana in zori. Unii dintre noi au ramas chiar pana dimineata. Facand o noapte alba, doar a fost ultima din acest cantonament.

21.04.2006

Azi a fost ziua de facut ordine si bagaje. Am scos tot praful din camere si am lasat luna toate paturile. La plecare totul era ca si cum nu fusese nimeni in acele camere. Foarte foarte ordine si curatenie.
Drumul la intoarcere a fost parca scurt si neplacut.
Toata lumea vroia sa mai stea, toata lumea avea o licarere de regret ca nu a mai durat inca un pic. Eu cel putin aveam senzatia ca trecuse doar o zi si deja ne intorceam. Parca ieri vedeam acelasi locuri, parca ieri eram nerabdator sa simt iar aerul de munte parca ieri imi faceam bagajul. Nimeni nu a zis cu voce tare, toti ne dadeam obositi plictisiti. Toti parca vroiam sa ne luam in brate. A fost superb si a trecut prea repede. Daca nu ma credeti intrebati-i pe oricare dintre cei ce a fost acolo si chiar daca nu vor recunoaste, va zic eu sigur ca le va fi dor.