Aplicatie Cheile Orzei

Aplicatie Cheile Orzei – Cheile Zanoagei – septembrie 2003 de Alina Predescu

Sambata la ora 5:00 ne-am intalnit in Gara de Nord. Trenul era la 5:15. Grupul nostru era format din 21 de persoane care se pregateau sa plece in Bucegi, masiv pe care nu prea l-am vizitat. Traseul a fost ales de Toni (ca de obicei): am intrat in Bucegi prin Cheile Orzei. La ora 8:30 am ajuns in Pietrosita, de aici am luat un microbuz care ne-a dus pe rand , cate 10 , la iesirea din Moroieni, langa fabrica de apa plata “7 izvoare”. Aici a trebuit sa asteptam o ora pana cand am ajuns toti.
Am plecat pe traseu, fiecare cu rucsacul in spate, urmarind marcajul cruce albastra ce avea sa ne conduca la cabana Scropoasa iar apoi la cabana Zanoaga.Traseul mai era indicat si de conducta de apa plata.
Dupa 45 de minute de mers am ajuns la intrarea in Cheile Orzei; aici ne-am intalnit cu un batran care ne-a spus ca tunelul spre cabana Scropoasa era inchis si ca trebuie sa urmarim un alt traseu insa trebuia sa ocolim. Am fost sa vedem Cheile afland de la Toni ca sunt unele dintre cele mai inguste chei din tara. Dupa ce am urcat mai multe scari am ajuns si la poarta tunelului care era incuiata dar am reusit sa o deschidem. Ne-am intors la locul unde aveam bagajele, le-am luat si am intrat in tunel, care, din fericire, era luminat. La iesire era lacul de langa baraj, pe care l-am ocolit ajungand in scurt timp la cabana.
La Scropoasa ne-am odihnit putin, ne-am recapatat fortele si am plecat spre locul de campare, aceasta fiind ultima aplicatie cu cortul din acest an.
Am trecut prin alte chei, de data aceasta ale Zanoagei. Imediat la iesirea din ele ne-am oprit intr-o poienita langa un parau unde ne-am asezat corturile. Dupa ce am mancat, baietii au plecat sa adune lemne de foc. Mai tarziu, pe inserat, am plecat la cabana Bolboci, am urcat pe baraj, am mai stat putin la cabana iar apoi ne-am indreptat catre cabana Zanoaga la care ne-am permis sa stam mai mult deoarece era aproape de locul unde campasem. Bineinteles ca s-a facut intuneric si cu o singura lanterna a trebuit sa travesam raul de 2 ori.
La corturi ne astepta Relu de la care am aflat ca am avut musafiri… un urs curios care se gandise sa ne viziteze. Ca o masura preventiva ne-am scos mancarea din corturi si am urcat-o in brazi. Am stat apoi in jurul focului deoarece era o noapte friguroasa si eram cam speriati… speriati de gandul de a dormi in cort pe frigul acela. Intr-un tarziu insa ne-am luat inima in dinti si am plecat la culcare deoarece eram cam obositi dupa traseu. Imediat ce am intrat in sacii de dormit ne-a si luat somnul. Baietii care au ramas la foc au inceput sa strige ca a venit ursul; se pare ca asa a fost insa de dimineata nu am gasit urme. A fost o noapte lunga, ne-am trezit foarte des deoarece Roger latra sau sforaia Mihai.
Dimineata ne-am trezit la 6:30 – 7:00, ne-am spalat, am mancat si am aprins focul sa ne facem ceai. Dupa ce am strans corturile am facut si mica ecologizare. Am studiat harta afland ca avem de mers 14 km pana in Sinaia. Drumul forestier ne astepta asa ca la 11:30 am pornit.
A fost putin de urcat… cam o ora pana pe muchia Dichiului apoi a urmat coborarea. Peste vreo 2 ore am ajuns la cabana Cuibul Dorului la care am poposit o ora, am mancat si la 15:30-15:45 am plecat spre Sinaia, mai aveam 8 km iar trenul era la 17:20. Am incercat sa micsoram traseul taind pantele scapand in acest fel de 2 km iar apoi am mers intr-un ritm alert uitand de greutatea pe care o aveam in spate. Am ajuns in gara la 17:10, cu 10 minute inainte de a sosi trenul. Eram morti de oboseala, ne-am urcat in tren si unii dintre noi am adormit, altii au cantat iar restul au gasit ceva de facut pana la 20:30 cand am ajuns in Bucuresti.
In gara Basarab ne-am adunat pentru a asculta ceea de aveau de spus instructorii despre aplicatia pe care tocmai am incheiat-o.